Pentru tine,păpușă

        Băi fato...îți vine să crezi că în sfârșit am deschis ochii? Îți vine să crezi că în sfârșit mi-am dat seama că nu poți avea încredere deplină în nimeni?Și mai presus de toate:am descoperit ce fel de om ești tu...Da,tu..aia care încearcă să pară un îngeraș,aia incapabilă să facă ceva rău.Ha Ha! Deștept a mai fost ăla care a spus că: "Aparențele înșeală".
        Dar hai să-ți zic ceva...TU o să rămâi mereu o consolare.Când o să-și amintească de tine o să zică: "Aaa,da...aia e tipa care m-a consolat zilele alea".Sun multe ca tine pisiiiii....E pământul aproape pliiiin! O singură neclaritate am...oare ție ce îți iese din asta? Te simți bine când faci ce faci?Ce deține mai exact căpșorul ăla al tău  imens mic și oval?
       P.S:  Dacă mai încerci să te crezi vreo"divă  inocentă " încearcă la altă tarabă!Că mie mi s-a dus...

Ceață

          Nu știu ce e mai exact în căpșorul asta al meu.Fiecare persoană mi-a spus altceva.Nici-o părere nu seamănă cu alta.Știu că ar trebui să fac ce vreau eu.Ce simt.Dar dacă nu știu ce vreau?Dacă nu știu ce simt? În cazul acesta ce ar trebui să fac?Dacă încerc să vorbesc cu tine mă bagi în ceață mai rău decât sunt deja.
          Oare iar m-am pripit când am încercat să iau o decizie?Uhh....
          Parcă m-aș întoarce. Acum!
          Dar într-un fel...mi-e frică.Dar stai...că nu e frică...Ăsta e orgoliu!Da!Asta e!
          Eu încă mă mai cred la grădiniță.Când intram într-un joc și cineva mă supăra șiiii...ieșeam din joc.Iar după 5 minute intram din nou.

Început

        Nu știu exact ce m-a determinat să-mi fac un blog.Poate pentru că mi-e mai ușor să-mi exprim sentimentele în scris decât vorbind... Și poate pentru că uneori nu găsesc persoana potrivită căreia să-i spun părerile,sentimentele,greșelile mele...Oricui i se poate întâmpla asta :) 

        Hmmm....Oare cum să încep?[..............]De curând s-a întâmplat ceva,știi... Mi-am dat seama că nimeni nu e sincer. Chiar dacă toți spunem că urâm minciuna,"o practicăm" foarte des...iar uneori devine o obișnuință. 

        Eu nu fac parte din categoria "hai să mințim până nu mai putem".Mint.Dar la nevoie.Nevoi majore.Când intru într-o situație din care nu mai pot ieși decât mințind. Iar dacă eu sunt sinceră cu tine,ar fi foarte drăguț să fi la fel și tu cu mine. 

       Dacă mă minți o dată,de două ori,hai de trei ori,te iert...Că sunt om și te înțeleg (ca să nu zic proastă).Dar dacă depășești limita s-ar putea să ne supăram... Și poți să stai în genunchi în fața mea și  să te "bâzâi" tu 3 ani să mai am încredere în tine că degeaba.